Fete purtand costum traditional romanesc din Depresiunea Beiusului

Ziua de Dragobetele este o mostenire pe care o avem de la daci si romani. La inceput de primavara, la 15 februarie, in Roma Antica se organizau Serbarile Lupercalia. Acestea erau o sarbatoare a fertilitatii, ocazie in care traditia cerea tinerelor necasatorite sa scrie biletele de amor. Fiecare urma sa fie curtata in anul urmator de cel ce avea sa-i extraga biletelul din urna marelui hazard.


Serbarile Lupercalia erau inchinate in primul rand zeilor Juno si Pan si zeului fecunditatii Faunus Lupercalus. Traditiile legate de fecunditate erau strans legate de obiceiuri pe care multi le considerau adevarate orgii. Pentru a contracara orgiile acestei sarbatori pagane, Papa Gelasiu I a instituit, pe data de 14 februarie, sarbatoarea Sfantului Valentin.

Dans traditional romanesc la nunti in zona rurala a Romaniei

Dans traditional romanesc la nunti in zona rurala a Romaniei

Se presupune ca Valentin a fost un preot roman, martirizat şi condamnat la moarte la data de 14 februarie 269. Preotul a fost condamnat deoarece oficia căsătorii în secret, într-un timp în care împăratul avea nevoie de ostaşi în războaiele pe care le purta pentru menţinerea coloniilor.


Data de celebrare a sarbatorii Dragobetelui variază in functie de zonele etnografice ale tarii (24 sau 28 februarie, 1 sau 25 martie, datele diferite fiind cauzate de confuzia data de cele două calendare (iulian și gregorian). 

Inainte de ziua de Dragobete, pe data de 11 februarie, Biserica sarbatoreste Sfantul Mucenic Vlasie (calendarul ortodox). Acesta a devenit protectorul pasarilor de padure si al femeilor gravide.

De ziua lui, se zice ca se intorc pasarile migratoare care incep sa cante, pentru ca la Dragobete sa se stranga in stoluri sa se imperecheze si sa-si construiasca cuiburile in care isi vor creste puii. Importanta acordata pasarilor nu este intamplatoare, pasarile fiind privite ca mesageri ai zeilor, cuvantul grecesc pasare insemnand mesaj al cerului.

In popor se spune că se intorc pasarile migratoare, că li se deschide ciocul şi incep să cânte. De asemenea se credea că păsările neînsoţite în ziua de Dragobete rămân stinghere şi fără pui până la Dragobetele următor. Acest ritual a fost preluat şi de oameni. Ca să nu rămână singuri, fetele şi băieţii, asemenea păsărilor, trebuiau să se întalnească.


În folclorul românesc pasărea, în special cucul, este personificarea dragostei. 

Credinţa populară românească spune că cei care participă la Dragobete vor fi feriţi de boli tot anul. Dimineaţa, îmbrăcaţi în cele mai bune haine, tinerii se întâlneau în centrul satului sau în faţa bisericii. Dacă timpul era favorabil, porneau cântând în grupuri către pădure sau prin lunci în căutarea ghioceilor şi a altor plante miraculoase (folosite pentru descântece de dragoste). Daca vremea era urata, se adunau la casele unora unde se ţineau de jocuri şi de poveşti. 

Sarbatoare traditionala romanesca

Dragobetele a fost si speram că va rămane una dintre cele mai frumoase sarbatori traditionale romanesti, în care se impletesc sentimentele omului cu ritmurile naturii.


Din pacate, dupa anii 1990 acesta sarbatoarea traditională romanească tinde să fie inlocuită cu o sarbatoare importata în România, ipostaza comerciala a Sfântului Valentin, care nu are nimic comun cu tradiţiile poporului roman.